te întrebi dacã nu ţi-ai pierdut şarmul
când te priveşti în oglindã
îţi pipãi pomeţii
obrajii
adaugi fãrã chef o cremã Sweet Secret
cu miros de vanilie
o dungã de ruj peste buze
fãrã niciun efect în întuneric
dar nu conteazã
sã-mi rãmânã în minte imaginea ta
decât alta
cum mi-ai spus într-o searã
â€întotdeauna mai exist-o femeie
fir-aţi ai dracului…â€
.
sigur priveşti în gol de-acolo
din neguri
tavanul
îţi trosneşti degetele
aşteptând un tren care nu mai circulã noaptea
de mult timp
dacã ai rãbdare sã-mi termin şi eu
ţigara
mã apuc sã dau la o parte zãpada aceasta
aşternutã-ntre noi
ca o pacoste…
