lucrurile din viaţa mea îmi succed vieţii
la naştere m-am treazit într-o camerã goalã
proaspãt zugrãvitã în alb
îmi aveam doar gândul cu dinţii de lapte
prieten
şi ochii
în care se rãsfrângeau tot felul de forme ciudate
precum focul
â€ia mâna de-acolo cã te arzi!â€
îmi striga mama
iar eu descopeream înţelesul verbului †a ardeâ€
în durere
aşa am învãţat pânã la urmã toate verbele
substantivele
chiar şi adjectivele
nu mi-a mai trebuit decât sã descopãr rostul ascuns al lucrurilor
într-o nevoie febrilã de cunoştere
denumitã iubire
ceva ce se aseamãnã cu accelerarea bãtãilor inimii
aparent fãrã niciun motiv
ca şi în dragoste
de altfel
dar cã lucru acesta trebuie sã-l descoperi şi sã ţi-l explici
singur…