mi-a fost imposibil sã plec
sã-mi fiu mie însumi
fiecare pãrticicã din sufletul meu
aparţine norilor de pe cer
prezenţi în toate dimineţilor mele
rãscolite de gânduri
pãdurii de brad
cu mirosul ei inconfundabil de cetinã
şi rãşinã care ţi se lipeşte de dinţi
izvorului tainic
tremurat de inimile peştilor rãtãciţi
printre lespezi
vântului cãlãtor
bunicul îmi spusese cândva
sã nu mã leg prea tare de lucruri şi oameni
fiindcã altfel îmi va fi imposibil sã trec Rubiconul
spre tine
şi sã cuceresc Roma
ca Iulius Cezar
nu-ţi mai spun cã va trebui sã plãtesc şi o vamã în aur
bãtrânului Charon
la graniţa dintre spaţiu şi timp…
