unii trãiesc într-o viaţã ca o linie dreaptã
mie îmi plac serpentinele strânse ale gândului
prãpãstiile de sub ele
povocarea insidioasã a cerului
aruncatã ca o mãnuşã albã alpinistului singuratic
care escaladeazã culmile lunii
pe întuneric
şi-n plus
mã fascineazã zborul imperial al egretei
pânã îmi dau lacrimile
îmi place viaţa trãitã ca un bolero
în liniştea de sticlã a serii
gândul moale ca o bucatã de plastilinã
din care-mi modelez idolii
sau îi omor
într-o distribuţie de zile mari
cu femei şi episoade memorabile de dragoste
şi-n plus
mã fascineazã dansul tãcut al cârtiţei oarbe
dinãuntru Pãmântului
îmi place curajul jucãtorului de pocher
mizând cu propria-i viaţa pe-un numãr impar
la ruletã
care-şi trãieşte minutul de aur cu moartea necruţãtoare
în buzunar
nemaiavând ce pierde…
