lucrurile sunt mai complicate decât crezi
în adâncurile întunecate ale fiinţei
nu poţi scoate apã din fântâna artezianã
a inimii
sau desena pe o coalã de hârtie
chipul seducãtor al dragostei
dragostea n-are chip
e ca vântul acela cãlduţ de primãvarã
care bate o datã pe an
şi-ndoaie copacii pânã la pãmânt
le rupe crengile
le împrãştiile frunzele şi pãsãrile
lãsându- i în urmã descumpãniţi
despuiaţi
descãrnaţi
cu viaţa pe margine
nu e numai chimie organicã
cum spun învãţaţii
chimia apare mai târziu
existã ceva ancestral care ne trãieşte pe ascuns
ca vâscul de sub coaja de plop
sau ciuperca agãţatã cu dinţii de algã
inima mea n-a tresãrit decât atunci când
nu mai era nimic de fãcut
chimia
da
a înfãptuit restul
de aceea îţi spuneam mai înainte
cu inima îndoitã
cã lucrurile sunt mai complicate decât crezi
în adâncurile întunecate ale fiinţei…
