precum o pasãre zgribulitã de frig
care sprijinã în aripile ei neobosite cerul
la fel
vieţile noastre
fragile ca nişte cupe de cristal
gata oricând sã se prefacã în ţãndãri
într-o clipã de neatenţie
sprijinã cu aceeaşi determinare timpul
(acel vultur cu ochi sângeroşi
şi necruţãtori
pentru care viaţa pãsãrii nu înseamnã altceva decât
bucuria puilor flãmânzi!)
Doamne
cât de trist poate fi pentru o biatã pasãre
îndrãgostitã de cer
sã îmbrãţişeze c-o ultimã zvâcnire de aripi
pãmântul….
