paharul de şampanie cu urme de ruj pe margini
e-al tãu
n-am îndrãznit sã-l mut din colţul vitrinei
dintr-un sentiment mistic
încercând sã nu şterg urmele trecerii tale
senzaţia cã eşti încã aici
întãritã de foşnetul misterios al unei rochii negre
de searã
de apãsarea paşilor pe covor
de zbaterea cerceilor cu pietre turcoaz din urechi
ajunse acolo prin complicitatea minţii
îmi creazã percepţii cu reverberaţii sonore
ca atunci când arunci o piatrã în baltã
şi-o auzi ricoşând deasupra apei
plescãind
apoi izbindu-se într-un perete de linişte
tresar ori de câte ori sunã poştaşul
care-mi amplificã sentimentul acesta fantastic
încremenit în lucruri
fiindcã altcineva n-are cine sã sune
tu şi poştaşul aţi mai rãmas în raza speranţei
unul care îmi aduce întotdeauna dragoste
celãlat facturi
nici nu mai are importanţã care din voi sunã la uşã
eu vã iubesc la fel şi în lipsã
calendarul cu miss America
e plin de x-uri
a trecut aproape un secol de atunci
paharul de şampanie cu picior subţire de gazelã africanã
în care supraveţuise un deget de Goût de Diamants
miroase a acru
cineva spunea cã dragostea e ca vinul
nu
nu aceasta este aroma inconfundabilã a dragostei…
