mã gândesc tot mai des la viaţa mea simplã
mutând ulcioarele cu rouã neînceputã
dinspre ieri
înspre azi
pe aceeaşi masã rotundã a zilei
unele dintre ele sunt ciobite
cu torţile rupte
au fisuri longitudinale sau transversale
lutul mai crapã
se ştie doar cã ulciorul
nu merge de multe ori în viaţa aceasta
la apã
mereu ţi se întâmplã câte ceva
neprogramat
o pisicã neagrã îţi taie calea
de exemplu
şi-ţi murdãreşte cu spaimã
toate geamurile
iubita îţi cade pe scãri
şi-şi rupe unghiile
cui sã te plângi
pe o scarã de la zero la un miliard a coincidenţelor
susceptibile de a se produce într-o viaţã de om
acestea sunt pierderi infinitezimale
acceptabile
pornind de la un anumit numãr de variabile
şi aplicând calculul probabilitãţilor la studiul mişcãrii browniene
tot acolo ajungi
.
mã gândesc tot mai des la viaţa mea simplã
acordatã dupã corzile fermecate ale cerului
dincolo de cheile muzicale cunoscute
îţi mai aminteşti când ai apãsat prima clapã a clavirului
do
mi-ai apãsat de fapt pe inimã
sau când ai trecut cursiv cu degetul peste toate clapele
şi ai râs
mi-ai deschis porţile ferecate în luminã
ale Nirvanei
şi mi-ai dezlegat aripile visului
în care nici acum n-a murit zborul…
