Doamne
strig în pustiu
de ce mi-ai ascuns inima în spatele ochiului
sã nu-mi vãd propria durere zbãtându-se
ca o cobrã între colţii mangustei
ce frumos ar fi fost sã fi avut inimile la vedere
în culorile calde ale dragostei
sau în cele reci ale urii
sã mergi pe stradã şi sã vezi inimile oamenilor
strãlucind în toate culorile curcubeului
sã-ţi poţi alege inima pereche dupã culoarea propriei inimi
şi sã îngropi îndoiala
Doamne
de ce-ai creat cuvântul înaintea minţii
şi l-ai legat pe dedesubt de arhipelagul inimii
unde ai îndesat şi sufletul
de ce-ai fãcut din om
cea mai neverosimilã formã de viaţã
într-o lume la fel de neverosimilã
şi ne-ai minţit când ai spus cã suntem fãcuţi
dupã chipul şi asemãnarea Ta
vai
cui prodest
