Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare
ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct,
în care numai cercul preferã curba neascultãtoare
şi nu acceptã, ca fatalitate, dictatura unui punct
Doamne, câtã mizerie existã şi-n geometrie
(aşa cum e şi-n viaţã sau, extinzând, în toate cele!)
când douã drepte se exhibã pe-o coalã de hârtie
îşi zic, exhaustiv, ca sunt doar paralele
În fapt, au luat de la femei cochetãria,
nevoia lor de-a fi-n atenţie, indiferent de cost
de-a strecura în forme ura şi dizarmonia,
şi spre-a le-arãta, orgolioase, …lipsa lor de rost
nimic mai neadevãrat, e doar o simplã aroganţã
pe care dreapta şi-o asumã-ntotdeauna,
prin douã puncte aflate la distanţã,
nu poate trece decât o dreaptã amãrâtã, numai una
mai mult prin punctul fix şi nalt, precum o schelã,
în orice parte ar fi plasat acum,
nu poţi trasa, oricât ai vrea, decât o paralelã
la acea dreaptã, şi-apoi îţi vezi de drum…
Din volumul în lucru Geometrii
|
