priveam asearã stelele lui David de pe cer,
aşa cum Creatorul în Genezã le dispuse,
în câte şase colţuri de luminã şi un hexagon,
în fapt, mii de triunghiuri echilaterale suprapuse
efemer,
când într-o prismã cu trei laturi, când într-un trunchi de con
priveam spre Universul acesta fãrã glas
care-mi pãrea încremenit într-o terifiantã apatie,
redus la nişte forme, trasate din compas,
şi am înţeles atunci cã totu-i doar geometrie.
trapezu-n care stau şi mã zgâiesc la stele
e tot o formã geometricã obscurã, fãrã unghiuri drepte
cu douã dintre laturi opuse, însã paralele,
şi alte douã ...excentrice, aş zice chiar inepte.
eu însumi sunt o sumã de pãtrate şi dreptunghiuri,
dacã mã descompui în forme rectilinii,
gãseşti alãturi o mulţime infinitã de triunghiuri
plecate-n zbor din puncte congruente şi terminate-n linii...
