Mi-e tot mai fricã sã ies din casã
şi nici nu ştiu dacã mai meritã...
vechea butadã nu mai e de actualitate,
e tot mai improbabil sã-ţi cadã în cap o cãrãmidã,
acum te trezeşti cã te înjurã vreunul de mamã,
din senin,
mitocanul frustrat,
(rãtãcit prin cotloanele întunecate ale politicii!)
nu poate înţelege egalitatea ancestralã a omului
decât prin suprimarea fizicã a acestuia,
întorcându-se la Darwin,
adevãrul prin exhibarea minciunii,
adicã pe dos,
în jos,
la nivelul sãu ontologic,
statul de drept e pe cale de disoluţie,
nimeni nu se mai înţelege cu nimeni,
nimeni nu mai respectã pe nimeni,
trãim în direct coşmarul acesta,
exacerbat inutil,
onompatopeic,
doar pentru reting,
mai multã mizerie omeneascã,
cameleonism,
decât în Justiţie
nu gãseşti nicãieri,
Memorialul Durerii vorbeşte despre fariseismul ei,
cimitirile sunt pline de martiri inocenţi
iar voi vorbiţi despre independenţa Justiţiei,
sictir!
*Dex - SICTÃR, (2) sictiruri, s. n., interj. (Arg. şi fam.) 1. Interj
|
