Adeseori rãmân cu un pas în urma timpului
încercând sã-mi apropii sufletul de inimã
de-a lungul vieţii s-au adunat o mulţime de paşi
nefãcuţi
o mulţime de dealuri neurcate şi necoborâte
nu ştiu dacã voi reuşi vreodatã sã mai ajung timpul
sã mai ies din mijlocul acestui ciclon denumit viaţã
în care mã simt zdrobit ca-ntr-un blender
oricum n-are nicio şansã sã ajungã la capãtul drumului
clevetesc douã ciocãnitori chircite pe-o ramurã
vezi! de aia e bine sã fii ciocãnitoare
sã poţi sãri din arbore în arbore
unde vor muşchii tãi de pasãre
numai sã nu atingi pãmântul
de ce nu m-aş prinde şi eu cu mâinile
de-o ramurã de salcie plângãtoare
mã întreb şi mã agãţ de prima ramurã
agaţã-te şi tu de ceva! îi strig umbrei nehotãrâte
pânã când vom da un prim ocol Soarelui!
ştii cã noaptea nu te las niciodatã singurã!
curaj!
fã-ţi un pic de curaj
nu mai avem decât o singurã salcie!
