tremur în inima-mi înmuguritã
acum la sfârşit de Marte
îmi simt tot mai alunecoase cãrãrile gândului
zãpada îmi îngheaţã frunzele zilelor
degetele dimineţii
cu care amestec cuvintele acestea încremenite
ca nişte sloiuri
cum de-am putut fi atât de imprudent
mã întreb
sã mã las ispitit de stihiile iernii
de cântecul îngeresc al fulgilor de nea
şi sã mã transform într-un ţurţure
la streşina inimii tale
din care picur
aud crivãţul bãtând în sufletul tãu arctic
unde pare sã se fi aşezat o iarnã veşnicã
şi iar mã întreb ce caut acolo
printre urşi grizzly şi meduze nemuritoare*
care nu înbãtrânesc niciodatã
şi care redevevin pui
ori de câte ori simt rãsuflarea de gheaţã a morţii…
* meduze din specia turritopsis nutricola, care nu au moarte biologicã.
Când ajung la maturitate redevin pui şi reîncep un nou ciclul al vieţii, fãrã sfârşit…
