Sã te uiţi contrariat la propria-ţi mânã
şi sã nu vezi nimic asemãnãtor cu o mânã
sã umbli dezorientat pe strãzi fãrã sã ştii ce cauţi
sã faci dragoste fãrã sã simţi dragoste
sã nu gãseşti sprijin nici într-o frunzã galbenã
sã-ţi revinã în minte amintirile cele mai negre
într-o ordine aproximativã
fãrã nicio logicã
eliptic
parcã aş coexista simultan
în douã lumi diferite
undeva într-o fisurã a timpului
privind prin gaura neagrã a puştii
glonţul
aşteptând degetul sã apese pe trãgaci
bang-bang
dar degetul nu se mişcã nici de-al dracului
fir-ar al naibii de deget
ochiurile din tigaie sfârâie agasant pe aragazul electric
bulbucându-se
devind albe precum corneele ochilor tãi
atunci când simţi clocotind înãuntru-ţi fiorul acela voluptos
sau când râzi din toatã inima
ca un copil care deschide abdomenul scuturat de convulsii al broaştei
la ora de anatomie
totu-i aiurea
nu mai ştiu de când n-am mai citit o carte de poezie
de când sunt şi dacã mai sunt
dar nici nu-mi pasã...
