nu ştiu de ce cred cã ziua de azi se va încheia prost
cã fiecare zi de acum înainte va fi un dezastru
nici n-am apucat sã dau bineţe femeii
care-mi împrãştie noaptea
şi care mi strecoarã în pat zorile
am ochii goi
uscaţi de luminã
parcã aş fi pe pilot automat
în mijlocul unui trafic antigravitaţional
mi-am lipit pe faţã acelaşi zâmbet cãznit
rãmas de la ultimul Halloween
fãrã niciun motiv plauzibil
de ce naiba aş vrea sã ştiu dinainte cum ar fi sã mor trist şi frustrat
incapabil sã-nfrunt lumea aceasta
nu-mi explic
n-am nici cea mai vagã idee
e drept cã gândul de-a lua cu asalt infinitul mã înspãimântã
uneori timpul se opreşte în loc
în mijlocul drumului
cu toatã greutatea trecutului
oricât ne-am aduna toţi cu toţi
nimeni nu rãmâne niciodatã cu nimeni
cioc-cioc-cioc
e prea complicat sã deschid
mã inundã un val uriaş de amãrãciune
o lipsã totalã de interes
pleacã de-aici depresie blestematã
cu orele tale nepotrivite
acum încerc sã mã scot din acest abis înfricoşãtor al liniştii
şi n-am niciun chef sã sun la Poliţie...
