m-am trezit încã o datã din moarte
din somn
noaptea e ca un fel de Golgotã la capãtul zilei
murim în fiecare noapte câte puţin
ne tragem sufletele ostenite lângã inimi
o zi întodeauna e prea mult chiar şi pentru un suflet
nu ne mai ajunge timpul pentru câte avem de fãcut
nu mai avem rãgaz sã fim tandri
sã ne privim în ochi
ne iubim instinctiv ca douã amibe
luãm în fugã micul dejun sub cearşafuri
învârtim cheiile în contact cu gesturi reflexe
necontrolat
semaforul din colţ clipeşte pe galben ca ochiul stâng al bunicii
ia mai duceţi-vã dracului de comunişti nenorociţi
daţi-mi o puşcã
nu poţi sã nu-njuri în dimineaţa aceasta înroşitã de stopuri
de cretini adormiţi
salivãm precum câinele lui Pavlov la tot felul de chestii bizare
auzite la ştiri
unul şi-a înjunghiat nevasta
altul a intrat cu maşina-ntr-un stâlp
ne trebuie neapãrat o pauzã de tras sufletul
un fier de cãlcat cu aburi
pentru netezit gândurile
s-o calci pe mã-ta
boule
îmi strigã o blondã dintr-un Mercedes prãfuit
e greu sã traversezi ziua cu picioarele goale
sã-ţi pãstrezi cumpãtul
sã rãmâi viu
cu atâţia stâlpi pe marginea drumului…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Iubirea ca doua amibe..., nu avem timp sa mai fim tandri, versuri subtile si profunde care reflecta realitatea cruda.
