Una dintre cele mai celebre femei ale lumii, cunoscutã sub pseudonimul literar George Sand, pe numele ei de fatã Amandine Aurore Lucile Dupin, rãmâne de timpuriu orfanã de tatã şi este crescutã de bunica sa, fiica mareşalului de Saxa, pânã la vârsta de 13 ani, când este trimisã la o mãnãstire. La 17 ani, marcatã de moartea bunicii şi de disensiunile cu propria-i mamã, se mãritã cu primul venit, baronul Casimir Daudevant, un individ necioplit şi afemeiat, cu care are doi copii, iar zece ani mai târziu divorţeazã de acesta şi se mutã la Paris, unde începe o viaţã nouã, tumultuoasã, sfindând toate barierele şi convenţiile sociale. Se angajeazã ca ziaristã la “Figaroâ€, apoi, cu ajutorul lui Jules Sandeau, cu care are o relaţie scandaloasã şi de la numele cãruia îşi alege peudonimul literar, debuteazã aproape neobservatã ca scriitoare. Duce o existenţã nonconformistã, poartã pantaloni, fumeazã pipã şi are nenumãrate aventuri, pe care nici nu încercã sã le ascundã. Ocupã mai mult de 25 de apartamente la Paris şi ţine uşile deschise tinerilor artişti, oamenilor de litere, pictorilor sau poeţilor consacraţi precum Prosper Merimee, Alfred de Musset, Dumas-fiul, Flaubert, Franz Liszt, Delacroix, Sainte Beuve, Vigny, Gautier şi se insinuiazã adesea în vieţile lor. Romanul Indiana, semnat George Sand, îi aduce consacrarea şi o faimã la fel de mare ca şi excentricitatea sa de acum bine cunoscutã. Scrie de-a lungul vieţii peste 7o de romane, 24 de piese de teatru şi pese 40 de mii de scrisori, se implicã într-o relaţie complicatã cu poetul Alfred de Musset, care-i inspirã romanul El şi Ea şi pe care-l pãrãseşte pentru un medic, întâlnindu-l la vârsta de 32 de ani pe ilustru compozitor Frederic Chopin, dragostea vieţii sale. A fost cea mai frumoasã şi mai încrâncenatã poveste de dragoste cunoscutã vreodatã, presãratã cu trãdãri şi certuri, cu iubire şi urã, cu tentative de sinucidere, cu plecãri şi întoarceri ca în romanele sale. Dupã 9 ani relaţia lor se stinge la fel de brusc precum a început, dar dragostea aceasta nestãvilitã avea sã-i marcheze pe amândoi pentru totdeauna. La 72 de ani George Sand îşi gãseşte, în sfârşit, liniştea dupã care tânjise toatã viaţa, lãsând în urma ei o dârã de luminã strãlucitoare.
« … Adio, prietene !… îi voi mulţumi Domnului pentru acest ciudat deznodãmânt dupã nouã ani de prietenie exclusivã. Dã-mi din când în când ştiri despre d-ta. E de prisos sã revii asupra restului… »
