Asearã în timp ce mã pregãteam
sã mai mor încã o jumãtate de noapte
am vãzut prãvãlindu-se dintre nori
o stea
(era ca toate stelele care cad… pe moarte)
şi, sigur n-o sã mã credeţi, am simţit-o apoi
apucându-se disperatã cu mâinile
de inima mea
duşmanii se repeziserã la dicţionare
nu se mai întâmplase un asemenea miracol
de la Isus
mânjii nenãscuţi nechezau prin placente
iar cai excitaţi de atâta luminã vãrsatã în dânşii
se tãvãleau nebuneşte
cu copitele-n sus
devenisem o torţã, un rug care se-nãlţa
spre cer în luminã
eram ca un nor pe un cer de martie
prin care dansa graţioasã (n-o sã mã credeţi!)
frumoasa mea balerinã
