dimineaţa de azi îmi abureşte fereastra
cu vedere spre Soare
îmi reduce lumea la o aglomerare de lucruri
fãrã contur
la o picturã naivã în tempera
din care culorile se scurg
se îmbrãţişeazã frivol unele cu altele
este o combinaţie irealã de alb şi roşu
ostilã ochiului
conturul corpului tãu se pierde în cromatica misticã
a cearşafului
care-ţi acoperã lipsa
şi care nu mai are nevoie de explicaţii
azi sufletul meu este prins între gheţurile opace ale minţii
nu vreau sã mã gândesc la ceva rãu
totul este atât de neclar
de ambiguu
încât nu mã mai mirã nimic
nici mãcar chipul tãu nedesluşit
fantomatic
din dosul ferestrei
n-ai sã mai apuci ştirile de la cinci
cu pedofili şi decese în trafic
e prea târziu şi pentru fãcut dragoste
de recitit legile Justiţiei
mai bine hai sã dormim o sutã de ani
într-un vis…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Foarte real si la obiect aceste versuri!
Lumea in care traim, lumea in care iubim, chiar si lumea in care murim lasa de dorit.
