într-o lume tãcutã a obiectelor
a cuvintelor
a florilor
Maria
întruchipeazã excepţia
ieşirea lucrului din abstract
din imobilismul acela dramatic al formei
denumitã lebãdã uneori
dupã aspectul aerodinamic al corpului
şi aripi
Maria este o formã mişcãtoare pe roţi
la fel de însufleţitã ca o femeie
oamenii de ştiinţã au descoperit forme de viaţã
în piatrã
Eeistein în cuantica gândului
Maria mea are suflet
trebuie doar sã învârt cheia în contact
sã apãs pe acceleraţie
scenariul acesta l-am mai citit undeva
cu milenii în urmã
cineva îşi imaginase Cosmosul
ca pe o formã abstractã de relief
mai accesibilã decât cerul
de unde zeii coborau aproape sfioşi printre noi
deghizaţi ca nişte actori de mâna a doua
în lucruri…
