Moartea-i la fel şi pentru oameni şi pentru pãsãri
nu poţi sã treci pe lângã o pasãre moartã
indiferent
şi sã nu-ţi ocoleşti ruşinat sufletul
dacã am bãnui câtã durere se ascunde
în moartea unui pui de vrabie
am lãsa cel puţin o lacrimã-n urmã
un semn cã ne pasã
vãrsãm milioane de lacrimi pentru lucruri mai simple
şi n-avem mãcar o tresãrire în faţa unei pãsãri înfrânte
fiindcã moartea nu poate fi decât o înfrângere
Simfonia a cincia a lui Beethoven este rãscolitã
de cântecul presurei galbene
pãsãrile dispãrute ale lui Edwards ne amintesc
cã suntem efemeri
nici nu mai conteazã dacã s-a întâmplat sã fim oameni
în trecutul nostru a existat indiscutabil o pasãre
am fost însã şi atunci nepãsãtori ca şi acum
pânã când ne-am trezit într-o bunã zi singuri…
