drumul prãfuit se pierde la marginea lumii
acolo unde ochii nu zãresc nicio licãrire
uscãciune sãratã arsã de soarele ucigaş
atâta lumina şi nicio speranţã ieftinã
deodatã m-am metamorfozat fãrã vinã
într-un monom egocentric focalizat
numai pe respiraţia ta iubito
fiecare celulã mã-ntreabã de tine
vãd mãri în dune de nisip şi zãpadã rece
în cuptoare de oţel incandescent
nu mai sunt un punct haotic, sunt un capricorn
pentru care toatã lumea eşti tu, iubito
un sens, un rost, un azimut
e dureros de plãcut pericolul din vraja sinuciderii
cocoş de munte înfoiat în pene colorate
pãstrãv auriu înotând nebun în amonte
dansãm tribal neruşinat în vãzul lumii
melodiile din capul nostru fãrã traducere
atât de vulnerabil şi atât de lipsit de fricã
mã scufund fãrã aer într-un ocean de simţuri
cu mintea şi trupul cuprinse de extaz
în faptul serii bãtrânul cactus
a înflorit
