ce voi fi când voi fi
nimic?
ce înseamnã acolo dacã nu ştiu ce înseamnã
aici?
iubirea e singura mãsurã a trecerii
restul nu conteazã
butaforie pe o scena plinã de actori disperaţi
frica nu ajutã, alieneazã şi fabuleazã
dumnezei şi viitor şi nemurire
împãcarea cu resemnare e mai aproape
fierul, cât e el de fier, rugineşte, se macinã
spulberat de vânt în patru zãri
drum, rãspântii, praf,
proiectul ãsta de viaţã nu duce nicãieri
durere, suferinţã, chinuri, faţã zbârcitã
mâini tremurânde, baston, protezã
fericirea e o fugã de fricã, o minciunã sofisticatã
o ancorã, un sens, un cap de pod
o fata morgana, un vis, un val
e normal, a fost normal şi va fi normal
numai noi nu înţelegem
|
