e noapte spre dimineaţã
se bat zorii zilei cu visele cãlduţe din cearceafuri
trenul statornic mã aşteaptã rãbdãtor
mi-am fãcut bagajul cu grijã
tot timpul am fost punctual
n-am sã mã dezic chiar acum
liniştea se topeşte în umbrele blocurilor
doar o lumina, la parter, într-o bucãtãrie
îmi fac cafeaua şi fumez o ultimã ţigarã
privesc papucii nişte amintiri fãrã regrete
atât de puţine lucruri şi atâta încrâncenare
chem Uberul
iubita mea doarme mãiastru,
mâine va fi o zi minunatã
eu plec în linişte,
sã nu-i trezesc fluturii şi trandafirii
toţi soldãţeii de plumb dorm vitejeşte
ultimul ceas e în fiecare ceas
ultima secundã e acum şi oricând
locomotiva luntre, vagoanele vâslaş
mã duce, mã duce
şi nu mã mai aduce
nu voi mai fuma, nu voi mai bea
voi fi cuminte
şi voi dormi în sfârşit pe sãturate
mã voi odihni
numai m-or vedea cã nu-s
cenuşã la un tomberon, ce conteazã astea
toate sunt nişte prostii
