m-am nãscut cãlãtor pe drumuri
fãcute din paşii mei pierduţi
mergem în grupuri, în haite, în triburi
singuri împreunã minţindu-ne
la primii paşi m-au aşteptat unii
ce şi-au zis mamã, tatã, moşi, strãmoşi
apoi de la o vreme ne-am despãrţit cãrãrile
şi m-am întovãrãşit cu alţii şi altele
eu însumi m-am fãcut tatã, unchi, bãrbat
şi alţii au mers cu mine o bucatã de drum
din când în când, noaptea dormim în jurul focului
râzând, visând, glumind, povestind
iar dimineaţa mã trezesc singur
cu lucrurile furate şi câte un cuţit în spate
de la însoţitorii mei grãbiţi pe drumurile lor
totuşi n-am murit, drumul îmi ţine suflarea
cei mai de sânge au cuţitele cele mai ascuţite
cele mai lungi
vin alţii din urmã iar noi la rândul nostru
îi ajungem pe întârziaţi
unii au pasul vioi, sprinten, optimist
alţii abia îşi ţârâie picioare oloage
singur pânã la sfârşit calc pe viaţa mea
cãutând fericire, indurând suferinţã
nu existã decât rãbdarea puşcãriaşului
singurii mântuiţi pe pãmânt sunt
nebunii, copiii şi morţii
uneori poeţii, dar nu aşa ca mine
poeţii ãia fãrã frãmântãri, ãia limpezi
vãd fete morgana, mori de vânt, sirene
singur, singur, singur
merg, merg, merg
pe drum, drum, drum
