când nu sunt poet desfund ţevi, canalizãri, golesc fose
e datoria mea, mascul de acţiune, stâlpul casei
soldat chemat în lupta sacrã sã-şi apere teritoriul
gata de sacrificiul suprem în confruntarea cu mizeria comunã
sunt chimist, folosesc substanţe magice turnate în poţiuni potrivite
am o ventuzã de cauciuc ajutor de nãdejde, Sancho Panza
calculez, cronometrez, mãsor, analizez, şi iau decizii
folosesc dresura de şerpi oţeloşi ce strãpung defensiva
zi şi noapte mã gândesc la victoria finalã
sunt ultima redutã, ultima speranţã, nãdejdea generaţie urmãtoare
vine o zi în viaţã oricãrui bãrbat,
când trebuie sã desfunde o canalizare înfundatã
abia atunci îi vezi caracterul, determinarea, forţa, concentrarea
când intrã în groapa de fecale şi urinã sã elibereze un dop
ce va aduce iarãşi curãţenie, fericire şi lumina soarelui
în vizuina lui de gospodar disperat
apoi sunt felicitat, recunosc, îmi place
mã întind la soare , beau o bere şi îmi amintesc
ce luptã încordatã, ce tensiune, adrenalinã purã
pânã la urmãtoarea înfundare
când nu sunt poet desfund ţevi, canalizãri, golesc fose
