am tras un loz cam necâştigãtor
mi-au spus sã mã înarmez cu ştiinţã de carte
pentru lupta cea mare şi grea cu viaţa
vechea lozinca roşie de-o banalitate absurdã
‘’Învaţã, învaţã, învaţã’’- Lenin
am bãgat în ghiozdanul pe care-l car neobosit
statui, steaguri, imnuri, marşuri triumfale
matematicã cu raportorul şi rigla de calcul
teoreme, axiome, inegalitãţi, ecuaţii, integrale
înghesuite de-a valma, unele peste altele
când a venit momentul, ora ,minutul confruntãrii
la rãscrucea istoriei
am rãmas în pielea goalã
m-am descurcat cum am putut, am luat de colo ceva
de dincolo altceva, din praf, pe-o arşiţa cumplitã
am cârpit, am şterpelit, am prins din zbor
statuile au fost dãrâmate, steagurile arse, imnurile şi marşurile
interzise
a mai rãmas speranţa stupidã şi vorbãria ieftinã despre nimic
mi-aş lua câmpii dar e târziu
am avut primul computer şi primul pomelo la 30 de ani
stãm la o coadã pe mai multe rânduri iar cei din urmã împing
pentru cã şi ei sunt împinşi la rândul lor din spate
mai cad fraţii ca spicele, cãlcãm, uitãm,
nu vedem,nu auzim, nu vorbim
suntem cu toţii prinşi
nu se poate mai în faţã, nu se poate mai în spate
ne strivim unii de alţii în linişte şi consens
în faţã se da colivã şi tãmâie, cu lumânarea aprinsã
trebuie sã vii de-acasã
e colivã şi tãmâia fiecãruia dintre noi
important e sã apucãm un loc în pomelnic .
