se consumã hectolitri de neuroni excitaţi
planuri pozitive motivaţionale pufoase
mirosind frumos a succes şi carierã explozivã
încordare, aşteptãri, sacrificii pânã la sânge
pentru sclipiciul ireal de instabil
dacã ne cade un mãr în cap spunem cã ştim
unde se duc toţi învingãtorii lumii
prefer focul crematoriului, minciunilor corporatiste
suntem şi nu suntem, o clipã, o sutã de ani
venim, facem implozie şi plecãm
atât de simplu şi banal încât urãm adevãrul
energie irositã clãdind castele de nisip în ocean
am învãţat cã posesiunile ne fac Dumnezeu
când de fapt
a nu avea nimic te face Dumnezeu
cãci Universul nu are maşinã,casã şi serviciu la stat
câţi nu şi-ar bagã conturile din bancã direct în sicriu
dar nu încap, sunt grase ca nişte bivoliţe, rãmân unor netrebnici
minunaţii, extraordinarii, cunoscãtorii, oamenii de succes
se duc dracului de nu-i mai ştie nici vântul nici pãmântul
nu e o scuzã, e o dreptate în legea noastrã, un firesc
în lumea infinitã
o umilinţã, un examen picat, o pedeapsã, o lacrimã
ce rost au toate suferinţele asta absurde dar cotidiene
decât sã rãmân veşnic pe o planetã a supraoamenilor
prefer trecerea ca o reducere la absolut
ne e fricã de moarte dar din moarte am venit
vom continua sã fim aşa cum am mai fost
