la bloc nu cresc gãini dar cresc ţãrani
pescari, mârlani, ciobani
cocoţaţi în temniţe prefabricate
garduri îmbrãcate în costume englezeşti
cu dor de hoţi de cai şi mãmãligã
câini comunitari pierduţi în gurile de metrou
vãd lumea spionând pe vizorul de la uşã
sacii de varzã acrã şi roşiile de zacuscã
amantele şoferului cu pãrul creţ absent
de la şedinţele comitetului de bloc
restanţier la fondul de rulment
toţi au coasa şi sapa ascunsã-n debara
aşteptând sã cânte cocoşul deşteptarea
dar nu se mai face dimineaţã niciodatã
le-a mai rãmas un petic de pãmânt cu iarbã verde
acolo unde nu existã
nici durere şi nici suferinţã
duritatea marilor orase dezumanizand apocaliptic maretia si curatenia taranului de alta data.
trist fir de involutie ca evolutie nu se poate numi ce s-a intamplat.
