am trãit printre oameni cu tubulare de 16 în cap
chei franceze, unsoare siliconicã, cârpe îmbibate în benzinã
sarcini, forţe, momente cinetice, secţiunii periculoase,
coeficienţi de siguranţã, rezistenţã la torsiune, calcule la zecimalã,
o pereche de blugi şi un tricou murdar la gât
câini cumsecade cu ochi blânzi uneori inteligenţi
m-am deghizat şi eu într-un astfel de om
sã nu mã dea afarã de pe lista de întreţinere
sã mã lase sã-mi plãtesc ratele şi dobânzile pentru toate zilele
câte mi-or mai rãmâne şi câte nu
la vizuina de şobolan, în formã de cochilie
unde aud marea bãtând valurile de ţãrmuri nesfârşite
nu mi-a plãcut de la început dar n-am avut ce face
ţara avea nevoie de oameni de acţiune, destoinici, descurcãreţi,
nu mãmãligi sau maţe fripte, coate goale, lapte bãtut,
aşa cã m-am trezit cu noapte-n cap, mi-am suflecat mânecile
m-am spãlat pe faţã şi am început sã construiesc viitor luminos
pentru generaţiile care vor veni
nu înţeleg de ce suntem noi aşa de siguri cã
viitorul ãsta e luminos sau
poate generaţiile vor un viitor mai întunecos, poate gri
sau verde cu mov, cine a vorbit cu ei
nu cred în certitudini, în rezultate, în calcule
de parcã faraonii şi-au fãcut piramidele sã-şi ascutã lamele de ras
ãia au vrut sã fie nemuritori, şi uite cã nu au reuşit
ce înseamnã 4 mii de ani ? nimic, o secundã, un strop, un rãsãrit
inşii cu raportorul şi teu cautã nemurirea pe talcul planşetelor
când nemurirea e chiar în noi
fãrã organul simţirii, pipãitul sufletului
care nu are coordonate, densitate, miros, putere caloricã
cum poţi sã-i descrii unui orb un curcubeu
ãştia spun cã sunt nebun, eu cred cã ei sunt primate originare
de cele mai multe ori ne prefacem înţelegãtori
sã mai ducem o zi pânã în miezul nopţii inutil
am trãit printre şurubari, meşterici, unsuroşi,
ciocãnari, mustãcioşi
transpiraţi, puternici, virili
şi m-am prefãcut
