privesc lumea prin toţi ochii
între unu şi doi se cascã un infinit
piatra din temelia casei mele
ascunde un crustaceu fosilizat
un mesaj de naufragiat într-o sticlã
de Coca-Cola
ştiu mai mult dar înţeleg tot mai puţin
multã mâncare şi gânduri ieftine rãzleţe
îmi trebuie o chilie ca o cochilie
sã mã eliberez din substanţã în
cel ce e propria lui raţiune de a fi
sã dorm pe patul meu de cuie
pânã când nu mai simt durere şi neputinţã
fãrã apã, fãrã mâncare
asta ar trebui sã fac
dar pânã atunci
mai comand cinci mici şi o bere
la piaţa din Obor
