trãim în perdele de fum, oglinzi deformate
atunci când am înţeles, atunci nu existã
sã gândim pozitiv, vom întineri, vom fi veşnici
nu-mi dau voie sã plâng,
nu-mi dau voie sã fiu trist
vor sã mã interneze la un spital de ciudaţi
în megafoane se ordonã fericirea în masã
rezervaţia de cameleoni se agitã şi executã
rãmânem câţiva pe marginea perfecţiunii
nealiniaţi, nedisciplinaţi, neînţeleşi
aş vrea sã întreb dar sunt oprit
‘’tovarãşe procuror
ce înseamnã cuvântul ãsta
fericire ‘’
