te-am întâlnit pe un mal de lume
când îţi pregãteai barca de drum
eu cãlãtor, tu prinţesa rãzboinicã a verbelor
veneam dintr-un deşert îndelungat orbit
întuneric de oameni muşcat de vreme
rãni deschise din care curgea singurãtate
împãcat, aşteptat, m-ai luminat
râsul tãu straşnic ploaie de primãvarã
mi-a cãzut pe faţã însufleţindu-mã
şi-am plecat amândoi în barcã pe oceane
pânã când nu s-a mai vãzut decât un punct
pe linia orizontului între apã şi cer
ce întâlnire neaşteptatã pe praful ãsta !
o îngemãnare a zorilor cu apusul
în zenitul zilei
