într-o iarnã am primit o sanie
cumpãratã dintre alte mii de sãnii
i-am pus o sârmã şi am tras-o
uneori mã tãia la mâini, alteori intra sub tãlpici
prin nãmeţi, pe strãzile dezgolite de zãpadã
în parc, pe pârtie, eram doi
eu şi sania mea
mã luãm la întrecere cu bãieţii mai mari
alteori ajungeam în pom, proiectat în zãpadã
purtãm amândoi cicatricile luptelor
cu mândrie
am câştigat întreceri, eram invidiaţi, un centaur
culcat pe burtã frânãm din picioare ca unul
dar secretul era sã n-ai frâne, sã zbori cât mai departe
toţi ne priveau curajul, jumãtate uimiţi şi jumãtate jupuiţi
era bine
cu obrajii roşii, aburi de respiraţie, picãturi de transpiraţie
eroi, învingãtori, cuceritori, campioni
urmele loviturilor, vopseau scorojitã, scândurile crãpate
ne dãdeau prestanţa rãzboinicilor cãliţi
urcam dealul cu pas apãsat, cumpãtat, de veterani
într-o searã am lãsat sania sã-şi scurgã rãnile pline de zãpadã
în faţa uşii apartamentului nostru de la bloc
a doua zi nu am mai gãsit-o, a dispãrut irecuperabil
zadarnic am cãutat-o, la toate etajele, pe pârtii, prin parcuri
mi-a fost rãpitã fãrã milã singura bucurie
furatã
am îmbãtrânit cu lacrimi pe obraji încercând sã înţeleg
ceea ce nu e de înţeles
ai mei nu mi-au mai cumpãrat sanie, nici eu nu voiam
nu puteam sã-mi trãdez tovarãşul şi sã-l înlocuiesc
au trecut atâţia ani de-atunci şi tot mã mai gândesc
oare unde-o mai fi sania mea din anii de cristal
se gândeşte şi ea la mine tot aşa cum mã gândesc eu ?
sania mea, sania mea, sania mea
