te iubesc constant şi disperat
adânc, pierdut, uitând de mine
şi dragostea noastrã smulge viaţã
din trupul meu tânãr epuizat
e zenitul unui sens giratoriu
dupã care nu mai urmeazã decât
iarba verde şi liniştea eternã
când cade cortina adâncã
lamã de cuţit, un apus şi un rãsãrit
un destin încrustat adânc iremediabil
cu mult înainte sã se fi scris orice carte
iar tehnologia şi viteza de comunicare
dezvoltarea şi încrederea trufaşã
nu schimbã absolut nimic, din contrã
eunucii de azi pierd inconştienţi
cea mai frumoasã parte a spectacolului
uitându-şi rolurile, replicile
uitând chiar şi numele piesei
în care joacã
