am fost particulã bozonicã în apã de râu
peşte tãcut pe fundul marilor oceane
vultur înalt cât albastrul mãiastru pe creste
leu strivit de cãldurile savanelor fãrã sfârşit
un bob de grâu din care a crescut o lume
negustor de viaţã bunã la pahar
soldat uitat într-un post fãrã rost pe câmpul de luptã
spirale înşurubate tainic în mijloc piatra sfântã
înţelepciunea şi cunoaşterea universalã
voi fi în toate vânturile şi pãdurile inventate
în aer, în foc, în apã şi în pãmânt
nelegat de amãgiri în legãturã cu tot
azi sunt Iov trecãtor cuminte printre lacrimi
ochi deschis spre lumina luminii
picioarele îngheţate, mâinile fripte, trupul mâncat
am înţeles şi totul acum e cristal
orice plecare e o nouã venire în jurul unui punct
pânã ajung sã fiu eu miezul cãutat în marile cãrţi
împrãştiat definitiv niciun loc de mormânt
un pumn de cenuşã în spuma mãrii
nenumit şi fãrã memorie
asta sunt
