şi vine o vreme de restrişte
sufletul îţi stã în cumpãna amintirilor insiropate
când trebuie sã-i omorî pe toţi ai tãi
în tine
sã-i arunci peste bord în sãculeţe de nisip
balonul se ridicã, piciorul face un pas
pe drumul înflorit ţie
privirea înainte cãlãtorule
barca navigheazã oriunde vrea gândul
peste epavele îngropate pe fundul oceanului
e rândul tãu, e mâna ta, o singurã loviturã
o singurã viaţã
ultima reprezentaţie
copacul adânc înrãdãcinat în noroi
nu are aripi sã zboare
pânã nu-ţi descarci revolverul
şi ieşi pe uşa casei
direct în lume
