în satul nostru de pripas s-au trezit peste noapte
beţivul, hoţul şi cu cerşetorul
uniţi în cugetul nesimţirii
sã lichideze cu ciocanul roşu
preotul, învãţãtorul şi primarul
burtoşi, bãtrâni, îngâmfaţi aroganţi
apoi s-a mutat tot satul în casa lor
bocancii plini de noroaie în fineţuri
mâinile crãpate strivind pahare de cristal
progresul libertãţii în dreptatea sãracilor
începutã cu o crimã surdã ascunsã
în beciurile memoriei pãrinţilor noştri
ce şi-au clãdit corabia pe o tãcere
adâncã cât un câmp de morminte
asta a fost demult dar parcã ieri
fantomele se joacã vesele în visele noastre
râd de noi, blestemaţii ce plãtim
datoriile lãsate neplãtite moştenire
soldaţi santinele vorbelor despre nimic
aşa am ajuns fãrã sã ştim de ce
pute în camerã mirosul hoitului ascuns
orbi cãutãm rãspunsuri bâjbâind lumina
bolnavi de uitare noi nu putem fi
privind în oglinzile timpului ucis
suntem
preotul, învãţãtorul şi primarul
hohotind din fundul gropilor fãrã sfârşit
ce n-aş da sã fiu decât un poet cu mintea
împuşcatã definitiv de un activist sovietic
şi sã nu-mi amintesc
toate astea
