în rezervaţia noastrã pescarii fug pe mare în lume
nebunii şi poeţii gãsesc uşi deschise în seninul cerului
mistreţii calculeazã profitul în bancnote de plastic
bãtrânii pensionari îşi mãnâncã nepoţii de vii sperând
supravieţuirea e legea care nu are nicio altã lege
şobolanii de câmp s-au cuibãrit în capul mesei
bunicii şi pãrinţii dorm duşi în televizoare alb-negru
din difuzoare ies limbi subţiri şi roşii de protodaci
e o linişte morbidã acoperind mormintele ce ne strivesc
vecinii joviali, temnicerii criminali în legitimã apãrare
profesori activişti stalinişti zburdã pe imaş fãrã zgardã
muşcând din verdele înmugurit al recoltelor de mâine
un copil se chinuie sã iasã din muma pãdurii
bãrboşii din tablouri nu vor sã moarã în istorie
frãmântarea şi lupta ne ţin captivi între garduri
noi nu suntem urmaşii cavalerilor lup din basme
ci copiii cârtiţelor oarbe din fundurile pãmântului
