torţionarul ireal povesteşte firesc cum mânca douã raţe clasa-ntâi
apoi trecea liniştit la omorârea cu râvnã a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bãtãi gospodãreşti la testicule pânã îşi dãdeau sufletul
tineri studenţi şi intelectuali â€" filfizoni cu studii la Paris
asta dupã ce îi crãpase ţeasta lui taicã-su cu un topor sfãtuit de un tovarãş
apoi completa liniştit un formular şi raporta, cã era muncã serioasã
19 cãpãţâni luna asta â€" cam puţin, rãspundea fratele rus coordonator
era o plãcere în a tortura, o distracţie pentru noi
cã nu eram singur, eram foarte mulţi care fãceam asta
vorbeşte clar, senin, împãcat, cuvintele cad seceri şi ciocane
eram comunişti convinşi, toţi, întãrâtaţi împotriva intelectualilor
pânã în 53 i-am terminat pe toţi cei curaţi la suflet, unu nu mai era
îmi vine sã vãrs, mi se face rãu, nu-mi vine sã cred
pãi cum credeţi cã s-a fãcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fãrã rost
în coşmarul meu îl vedeam prin piaţã, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bãtrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncã mâncându-şi azi liniştit pensia
cumva în mod bizar mi-am adus aminte de profa de mate din liceu
poate din cauza ochelarilor, amândoi aveau funduri de sifoane
o formã de viaţã total opusã conceptului de femeie, un sac de cartofi
cu pãrul explodat în cap, micã, mergând pe tocuri printre brazde de porumb
când închidea uşa clasei ne cuprindea o fricã pe care o puteai pipãi în aer
toţi 36 prinşi într-o celulã pregãtiţi de rãstignire, o singurã întrebare
cine o sã fie astãzi?
matricola, unghiile, batista, pãrul, pampoanele, ciorapii, machiajul, inelele
apoi un rãcnet din fundul iadului- Ieşi afarã !!!
urma şi ora de matematicã
treci la tablã-dupã cinci table scrise-nu ştii nimic, treci în bancã ai nota 3
aproape toţi
colega pe care a dat-o cu capul de tablã, a luat-o de par a tarat-o în celãlalt capãt,
la sfârşitul exerciţiului, şi a lovit-o iar cu capul de tablã
aşa ne intra nouã matematica direct în tãrtãcuţã
mi-a cerut tema, am îngheţat instantaneu, devenisem o ţintã
catedra era pe o scenã, eu eram jos, ea era sus, s-a uitat la caiet
ce e asta mã? Ä‚sta e caiet? â€" se deprindeau foile din cauza prostei fabricaţii
ia-ţi mizeria asta de-aici ! şi mi-a aruncat caietul pe jos în clasã
în zborul lui neaşteptat caietul s-a dezintegrat în zeci de foi rebele
eu adunând foile de pe jos umilit şi fãrã apãrare
pãrinţii apreciau pedagogia de tip nou, face oameni din ei
în drum spre casã un singur gând
ce sã fac? ce sã fac? ce sã fac? ce sã fac? ce sã fac?
pentru prima oarã în viaţã mi-a venit idea de a mã sinucide- mi-a mãrturisit un coleg
dupã 30 de ani
eram nişte copii de 14 ani la unul dintre cele mai bune licee din capitalã
reprezentam generaţia oamenilor noi, viitorul ţãrii, mândria socialismului
noi trebuia sã fim primii comunişti autentici
mai e o legãturã între cei doi, plãcerea
plãcerea de a chinui, de a provoca suferinţã
puteam sã simt asta în neputinţa mea
prin tainica legãturã dintre victimã şi cãlãu
PS
torţionarul a murit nejudecat, neîmpãrtãşit, neştiut, fãrã sã plãtescã, la doi ani dupã interviu
profa de mate a emigrat în America, putreziciunea capitalismului, unde şi-a gãsit sfârşitul
