e o blasfemie sã mai scriem astãzi despre flori
cu vorbe libidinoase şerpuitoare fãrã vlagã
cuvintele trebuie sã taie în minte drumuri
sã oblojeascã rãnile deschise sângerânde
cu barosul sã demolãm tribunele mincinoase
adevãrul sã respire aer curat pe strãzile noastre
la gunoi cu toţi epigonii întârziaţi la realitate
ascuţişul versului sã dãrâme lumea de carton
punem foc la baza miezului de nimic
jos cu tot, la pãmânt şi una cu pãmântul
muşcând din ţãrâna îngrãşatã de trãdãri
sã tragem cu revolverul în limbile despicate
