Cum sã scrii adevãrul pe note muzicale
Când creierul tãu e plin de muşte şi ţânţari
Frici, rate la banca, intrigi şerpeşti, şeful zapciu
O picãturã de cernealã care otrãveşte paharul cu apã
Prin care nu poţi sã mai vezi florile de cireşe amare
Alergi spre nicãieri tãune fãrã cap
Grãbit la întâlniri de la care abia aştepţi sã pleci
Ras, tuns, frezat, parfumat, impecabil
Într-un costum care nu-i al tãu
Un nor de vorbe şi râsul isteric forţat
Schimonosirea fericirii mimate prost şi absurd
Te simţi rotiţã, roboţel, piesã de schimb
În corpul infernal al unui strãin
O pãpuşã prinsã-n aţe de mâini dibace
Eşti iute şi eficient dar nu te mişti deloc
Asta îţi contamineazã fiecare celulã
Cum sã-ţi creascã muguri de trandafir din cap
Când tu eşti bolnav fãrã mãcar sã ştii
Nu poţi sã zbori înaripat cu maşina ultramodernã
În urmã ta rãmân potop de hârtii împrãştiate
Situaţii, rapoarte, bugete, planuri, angajamente
O sã fi îngropat cu toate mapele şi dosarele
Sã nu uiţi sã mai faci câteva ore suplimentare
Şi ce pãcat cã n-ai apucat în viaţa asta
Sã spui şi tu douã vorbe
