Mai demult, când eram mugure crud adolescent
M-am îndrãgostit în vise de o zânã înger pãzitor
Care se furişa în camera mea micã de la etajul şase
Şi-mi deschidea ferestrele ochilor peste timp şi lume
Ne iubeam contopiţi fãrã zgomot sã nu-i trezim pe ceilalţi
Care dormeau somn bântuiţi de coşmaruri concrete
Cu timpul, am uitat, m-am întrupat în matur responsabil
Tânãrul ce a uitat jurnalul fidel pentru costumul de om mare
Apoi m-am însurat fireşte cu munca mea grasã şi urâtã
Dar bogatã şi gospodinã prin treburile casei
Zânã mea a plâns, a suferit, şi a zburat pe fereastra camerei
Am fãcut casã, masã, tot ce trebuie, om dintr-o bucatã
Pânã mai anul trecut când nevasta mea slutã m-a pãrãsit
Pentru unul mai tânãr şi mai ieftin, om de viitor
Pãrãsit, umilit, ciobit, ciuntit, m-am revoltat
Am vrut sã mã sinucid ca un protest al existenţei mele inutile
Când ce sã vezi, zânã mea din adolescenţã
A venit pe partea mea dreaptã ca un fluture cãzut din cer
Şi ne-am iubit şi-am plâns şi ne-am fericit
Mai stãm şi azi împreunã în cãmãruţa confort trei
Scriem cu rãsuflarea şi bolile noastre
Poeme neterminate
