Vine iarna în vis frumos de sãrbãtori
Colindãtorii şerpuiesc în inimile noastre îngheţate
Cântându-ne o streaşinã plinã de ţurţuri
Ce se topeşte în vraja albului de copil naiv
Focul neistovit arde în soba iubirilor
Trosnesc inimile timidele de luminã roşie
Nucile bãtrânele şi colacii încolãciţi se mirã
De atâta cald şi atâta bine revãrsat în mine
Ninge cu poveşti cereşti şi amintiri uitate
O noapte de iubire se ridicã prin coşul casei
Sã încãlzeascã frigul din cerul nefericit
Şi vinul insinuat mişeleşte ne sufocã plãcut
În patima trupului desfrânat în desfãtare
Sã fie iarna cât mai grea, ce-mi pasã mie
În mine soarele pârjoleşte şi creşte verde
