Mai zilele trecute mã uitam la mine
Printr-o lunetã cosmicã cu lupã de mãrire
Pe faţã mi-au crescut nişte munţi
Ochii mi se scufundã în vãi adânci
Singur, nasul a rãmas un far de veghe
Între urechile clãpãuge aripi de avion
Vântul tinereţii a şlefuit ridurile blânde
Ninsorile târzii au adâncit sclipirea ochilor
Ce au vãzut ochii celor duşi
Rãmaşi doar în amintirea unui catarg fluturat
Gata sã-şi ia zborul cu primul viscol
Mã simt un fel Sfinx nostalgic şi îndrãgostit
Gata sã cheltui ultima speranţã din buzunar
Sã vãd spectacolul lumii în cascade de curcubee
Vând tot ce ştiu sã capãt tot ce vine
Cu sufletul mare şi cald aburind pe masã
Fãrã sã aştept rest sau iluzii fleşcãite
Mã grãbesc cãci astãzi ştiu sã pipãi pendula
Vreau sã mã bucur deplin pierdut de tot
…..
Cam aşa gândeam eu uitându-mã la mine
