E ziua mea, demult am şters-o din calendar
Nu-mi place rânjetul acru al ipocriziei
Sã fim serioşi, e cea mai de cãcat zi din an
Nu am nimic de visat, un coş de amintiri
Doar cerul a rãmas nemişcat
Ca atunci când aveam opt ani
Ochii s-au prãbuşit în destin
Obosiţi de atâta furtunã inutilã
O zbatere fãrã ecou, deşertãciune
În spatele ochilor stã cineva timid
Un copil fraged, sfredelitor de orizonturi
Ce sperã încã sã dãrâme stelele
Dar ele stau împietrite în tabloul nopţii
Pentru totdeauna, pentru o veşnicie
