Doctorul priveşte prin lupa şarpelui în sângele meu
Atunci mi-am dat seama cã toate drumurile au un sfârşit
Un punct de reflexie, o viziune, o piatrã filozofalã
Ce-a fost, ce este şi ce va fi
Am cãrat poveri uriaşe pe munţi de nisip
Niciodatã cu gândul la mine totul pentru ceilalţi
Nu am pregetat sã mã risipesc în rãzboaiele altora
Amintirea unui val ce loveşte ţãrmul şi se retrage
Necunoscut, inutil şi fãrã glorie
Toatã viaţã mea s-a strâns într-un punct
Trecutul şi viitorul se lovesc metalic de prezent
Şi nu mai e timp de trãit ce-a fost pânã acum
Ziua de mâine e mai scurtã dar e mai suavã
E toatã a mea şi sunt tot al ei pãtruns de adevãr
Vreau sã trãiesc adânc pânã la prãsele
Sã nu mai pierd nimic din tot restul
Mirosuri, gusturi, cãlãtorii pe corãbii de exploratori
Un marinar pe catargul dragostei de viaţã
Fluturând steagul omului ce tocmai a înţeles
Cum se vede lumea din cealaltã parte a ei
Mai e un pic, mai e puţin, mai e un univers
