Mã bântuie amintiri, siropuri parfumate din copilãrie
Alerg sã-mi vãd casa pãrinteascã caldã ca un cocon
Întâlnesc doar timpul bãtrân zbârcit pe faţã
Nu mai e nimeni pe strãzile din mintea mea
Nici eu nu mai sunt condor pe cerul cutezanţei
O întâlnire cosmicã ratatã lamentabil
Am venit amândoi dar nu ne-am recunoscut
Ne privim, doi anacronici înfuriaţi pe lume
Vrem sã ne exterminãm din jenã
Douã eu-uri din alte epoci
Ceasurile au limbile tãiate de vreme
Eu nu mai sunt copilul cu ochi cãprui şi pãrul creţ
Ea nu mai e casa vie cu pereţi albi şi tavane înalte
