Aş mai merge la agape legendare cu prietenii mei
Nu mã lasã oasele astea îmbãtrânite sã-mi fac de cap
Nici prietenii mei nu mai sunt pomi infloriţi
Au rãmas amintirile cu parfumul lor de vin vechi
Balsam peste sufletul bolnav de atâta viaţã
Noi nu ne mai întâlnim, nu ne lasã doctorii
Se mai întâlnesc amintirile noastre ca nişte comete
Ciocnindu-se în explozii de nostalgie tomnaticã
Nu mai curge vinul în pocalele ruginite
Acum sunt alţii care descoperã misterele visurilor
Tineri prin venele cãrora curge dinamitã
Corsari ale fantasmelor de pe ţãrmuri ce îi aşteaptã
Noi privim lumea printr-o perfuzie cu glucozã
Rãstigniţi pe paturi de spital cu ochii încã vi
Amintindu-ne cã am fost şi noi odatã tineri
Aş mai merge la agape legendare cu prietenii mei
